Ziua în care au răsărit doi sori și a căzut ninsoarea cu cenușă: cum testele nucleare americane au izgonit o insulă întreagă, iar „Curcubeul Războinic” a fost ultima salvare
Călătoria trawlerului vechi prin valurile Oceanului Pacific nu ar fi trebuit să fie altfel decât liniștită. Era luna mai a anului 1985, iar pe laterala vasului trona numele Greenpeace, scris cu litere mari, albe. Două luni mai târziu, Curcubeul Războinic – Rainbow Warrior – avea să fie scufundat de agenți francezi, într-un act de sabotaj care avea să atragă o șocantă furtună diplomatică. Dar până atunci, misiunea era clară: să evacueze întreaga populație a insulei Rongelap, o comunitate într-un pericol mult mai mare decât simpla lor viață insulară într-un paradis pacific.
Doi sori pe cer și cenușă în loc de zăpadă
Era o zi de luni, în anul 1954, când viața locuitorilor din Rongelap avea să se schimbe radical. O fetiță de doar șapte ani, Mina, a fost trezită de un zgomot puternic. Însă, ce a urmat avea să fie mult mai terifiant. Când a ieșit afară, cerul era acoperit de o imagine suprarealistă: soarele răsărea din est, ca într-o dimineață obișnuită, dar dinspre vest – se ridica un alt soare. Era, de fapt, un uriaș glob de foc, parte a testului nuclear american de la Atolul Bikini, aflat la doar 150 de kilometri de insula Rongelap.
Vezi și: Cel mai exploziv moment din istorie: testarea primei bombe nucleare
Această explozie, cunoscută sub numele de Bravo, a fost de 1000 de ori mai puternică decât bombele care au distrus orașele Hiroshima și Nagasaki în 1945. Locuitorii din Bikini au fost evacuați, în schimb, cei din Rongelap nu au fost deloc avertizați. Cenușa radioactivă a început să cadă peste insulă, iar copiii au fost fermecați de ceea ce părea a fi o ninsoare magică. Fără să știe pericolul la care se expuneau, se jucau cu acea „zăpadă”, inhalând particulele radioactive care aveau să-i condamne la o suferință lungă.
Două zile mai târziu, un vas de război american a ajuns în Rongelap pentru a evacua populația. Oamenii au fost adunați și dezbrăcați, spălați cu furtunurile, într-un ritual umilitor. Mina, fetița care privise cei doi sori, povestește că, deși în primele momente oamenii chicoteau din cauza situației bizare, umilința a devenit evidentă, o amintire tristă începând să fie conturată în ochii lor, scrie ABCnews.
Insula Rongelap, înainte de evacuarea completă, era un loc idilic, cu palmieri și locuitori primitori. Viața liniștită a acestora a fost curmată, deoarece nivelul ridicat al radiațiilor a făcut imposibilă continuarea traiului acolo timp de mulți ani. (Foto: Fernando Pereira/Grennpace)
Curcubeul războinic: ultima speranță
După trei ani petrecuți în exil, la Atolul Kwajalein, locuitorii au fost convinși să se întoarcă la Rongelap. Statele Unite declaraseră insula ca fiind „sigură”, în ciuda dovezilor care sugerau că nivelul de radioactivitate rămânea ridicat. Era un gest cinic: „contaminarea este în limite acceptabile, și prezența lor ar putea oferi date valoroase despre efectele radiațiilor asupra populației”, spunea un cercetător de la Brookhaven National Laboratory, o declarație care deconspira scopul real al autorităților americane.
Anii au trecut, dar bolile nu au încetat să apară. Radiațiile afectauseră tiroida celor expuși, femeile suferiseră multiple avorturi spontane, iar copiii născuți aveau malformații grave. Senatorul Jeton Anjain, ajuns ministru al sănătății, a început să lupte pentru drepturile poporului său. El a adus problema în fața Națiunilor Unite, cerând ajutor pentru relocarea oamenilor pe o insulă sigură. Statele Unite au refuzat. Apoi a apărut Greenpeace.
Rainbow Warrior, trawlerul Greenpeace, avea să fie salvarea. Cu ajutorul jurnalistului Giff Johnson, o voce puternică împotriva testelor nucleare în Pacific, Greenpeace a decis să ajute nu doar prin proteste simbolice, ci prin acțiune. Rainbow Warrior, împreună cu echipajul său, a ajuns în Rongelap în mai 1985. Într-o atmosferă plină de emoție, oamenii au fost evacuați în trei curse distincte și transportați la insula Mejatto, într-o călătorie nocturnă și plină de speranță.
Pe plajă, un banner afișa mesajul: „Noi iubim viitorul copiilor noștri”. Fotografiile realizate de Fernando Pereira, fotograful de la bord, arătau cât de profundă era această „mutare”, un gest de disperare, dar și un semn de speranță pentru o comunitate în căutarea unui loc sigur.
Locuitorii insulei Rongelap au fost îngrămădiți pe micul vas Rainbow Warrior, aparținând organizației Greenpeace, împreună cu unele părți din locuințele lor. Călătoria, care a durat zile întregi, a fost extrem de epuizantă, mai ales pentru copii și mamele lor, deja afectați de condițiile dificile și de trauma evacuării. (Foto: Fernando Pereira/Grennpace)
Un final tragic, o speranță neînduplecată
Doar două luni mai târziu, Rainbow Warrior avea să fie scufundat de agenți francezi într-un port din Noua Zeelandă, în semn de avertizare pentru activitățile Greenpeace. Fernando Pereira a murit în explozie, în timp ce restul echipajului a reușit să scape. Acest act de sabotaj nu a făcut decât să întărească hotărârea organizației de a continua lupta.
După misiunea sa salvatoare, vasul Rainbow Warrior a fost parțial scufundat. (Foto: John Miller/Grennpace)
Astăzi, Rongelap rămâne nelocuit, iar cicatricile trecutului sunt vizibile încă în viețile celor care au suferit din cauza experimentelor nucleare. Statele Unite au promis compensații, dar multe răni au rămas deschise, iar justiția pare încă departe pentru poporul Rongelap. Totuși, povestea lor este un simbol al rezistenței în fața unei puteri uriașe, iar Rainbow Warrior, deși scufundat, rămâne un simbol al luptei pentru dreptate și protejarea viitorului.
Vezi și: Ziua în care ”Marele Urss” de la Răsărit și-a demonstrat puterea nucleară
Încă o dată, istoria ne amintește că încercările disperate pentru a proteja o comunitate pot să aducă schimbare și pot răsări speranța chiar în cele mai întunecate momente ale umanității.